Din aventurile lui Luke Skywalker (20)

George Lucas

Luke se îndrepta spre prova navei, împleticindu-se buimăcit. Auzea ca venind de departe zgomotul produs de descărcările laser care, fiind prea slabe ca să stră­pungă scuturile defectuoase ale navei, explodau inofensiv lîngă ea. În acele clipe, securitatea personală îl preocupa prea puţin. Cu ochii înceţoşaţi, privea fix spre Chewbacca şi Solo care cuplau comenzile.

- Sper că bătrînul a reuşit să decupleze raza de atracţie, spunea corellianul. Altfel n-o să avem parte decît de o călătorie foarte scurtă.
Luke se întoarse în cală fără să-i acorde nici o atenţie şi se lăsă să cadă pe un scaun, cu capul în mîini. Leia Organa îl privi o vreme tăcută, apoi îşi scoase pelerina. Veni lîngă el şi îi acoperi delicat umerii.

- N-ai fi putut face nimic, îi şopti ea alinător. Totul s-a sfîrşit în mai puţin de-o clipă.

- Nu pot să cred că nu mai e, se auzi răspunsul lui Luke, ca o umbră de şoaptă. Nu pot.
Solo acţionă o manetă, privind nervos înainte. Dar poarta masivă a danei era în aşa fel construită încît să reacţioneze doar la apropierea oricărei nave. Această prticularitate le facilita acum evadarea: cargoul se stre­cură rapid pe lîngă poarta ce continua încă să se deschidă şi se înălţă în spaţiul cosmic.

- Nimic, răsufla uşurat Solo, citind foarte satisfăcut informaţiile afişate pe monitoare. Nici măcar un singur erg de energie de atracţie. I-a reuşit bătrînului.
Chewbacca hurui ceva şi atenţia pilotului se mută asu­pra altor cîtorva aparate de măsură.

- Corect, Chewie. Am uitat o clipă că mai există şi alte modalităţi de a ne convinge să ne întoarcem.
Îşi dezveli dinţii într-un rînjet hotărît.

- Dar nu ne pot aduce înapoi pe acel cavou plutitor decît făcuţi ţăndări. Preia comanda.

Se întoarse şi ieşi în fugă din carlingă.
- Vino cu mine, puştiule, îi strigă lui Luke cînd ajunse în cală. N-am scăpat încă.
Luke nu răspunse şi nici nu se clinti. Leia se întoarse supărată spre Solo.

- Lasă-l în pace! Nu eşti în stare să înţelegi ce în­semna bătrînul pentru el?
O explozie cutremură nava şi Solo fu cît pe ce să cadă.

- Şi ce dacă? Bătrînul şi-a dat viaţa pentru a ne oferi nouă posibilitatea să scăpăm. Vrei să-ţi baţi joc de sacrificiul lui? Vrei ca Ben să se fi irosit de pomană?
Luke îşi ridică capul şi-l privi absent pe corellian. Nu, nu tocmai absent... În adîncul ochilor săi strălucea ceva foarte bătrîn şi neplăcut... Fără un cuvînt, îşi azvîrli pelerina şi îl urmă pe pilot.

Acesta îl linişti cu un surîs şi-i arătă un culoar îngust de acces. Luke privi în direcţia indicată, rînji crunt şi se repezi într-acolo, în timp ce Solo o pornea în sens opus.
Tînărul pătrunse într-o încăpătoare sferă mobilă, o protuberanţă pe una din laturile navei. Din centrul acestei emisfere translucide ţîşnea o ţeavă prelungă şi ameninţă­toare, a cărei menire o înţelese numaidecît. Luke se instală în scaun şi trecu rapid în revistă comenzile. Activatorul aici, manşa comenzii de foc dincoace... Trăsese cu astfel de arme de o mie de ori înainte - în visele lui.

În cabina de pilotaj, Chewbacca şi Leia scrutau hăul pestriţ al cerului în căutarea interceptoarelor agresoare ce apăruseră sub formă de spoturi roşii pe mai multe ecrane. Deodată, Chewbacca scoase un muget gutural. Trase cîteva manete. Leia lăsă să-i scape un ţipăt.

- Uite-i!
Cîmpul stelar se roti în jurul lui Luke cînd un interceptor imperial TIE se năpusti spre el, apoi se răsuci, dispărînd în depărtare. În micuţa carlingă, pilotul se în­cruntă văzînd că acel cargou atît de uzat în aparenţă, ţîşneşte, ieşind rapid din raza de acţiune a armelor sale. Atinse comenzile de zbor şi aparatul execută un looping într-un cerc larg, menit să-l înscrie pe un nou curs de in­tercepţie a navei evadate.

Solo trase asupra unui alt interceptor şi pilotul acestuia aproape că-şi sfărîmă motorul în încercarea de a evita puternicele fulgere de energie. Manevra lui grăbită îl aduse, pe dedesubt, pe partea cealaltă a cargoului. Tocmai cînd pilotul îndrepta reflectorul de lumină spre navă, Luke deschise focul asupra urmăritorului.
Chewbacca îşi distribuia atenţia între comenzile de bord şi monitoarele de urmărire, iar Leia se străduia să facă diferenţa între îndepărtatele stele şi asasinii ce se apropiau cu viteză mare.

Două interceptoare se lansară simultan spre cargoul ce se răsucea în spirale şi încercară să-şi dirijeze tirul asupra ţintei neaşteptat de mobile. Solo trase în sferele ce coborau spre ei, iar Luke îl secondă cu arma lui o clipă mai tîrziu. Ambii ochiră aceeaşi navă de luptă, apoi o depăşiră în mare viteză.

- Se apropie prea repede, strigă Luke în emiţătorul său.
O nouă descărcare laser izbi cargoul în partea din faţă şi deflectorii navei o respinseră cu mare greutate. Car­linga se cutremură violent şi aparatele de măsură ţiuiră suprasolocitate, împotrivindu-se imensei cantităţi de ener­gie pe care trebuiau să o afişeze şi să o compenseze.

Chewbacca mormăi ceva spre Leia şi ea îi răspunse într-o şoaptă gingaşă, de parcă chiar înţelesese.
Un alt interceptor lansă a rafală de baraj asupra car­goului. De data aceasta însă, razele străpunseră un deflector suprîncărcat şi izbiră carcasa navei. Deşi parţial ab­sorbită, mai avu suficientă energie să arunce în aer un panou mare de control aflat pe culoarul principal, împroşcînd în toate părţile fum şi o ploaie de scîntei. R2 porni cu fermitate spre infernul in miniatură, în timp ce nava se răsucea nebuneşte, proiectîndu-l pe mai puţin stabilul 3PO într-o magazie plină cu componente de cir­cuite integrate.

În carlingă pîlpîi o lumină de avertizare. Chewbacca mormăi ceva spre Prinţesă, care-l privi îngrijorată, dorindu-şi în acelaşi timp să aibă calmul wookieului.
Apoi, un interceptor execută un picaj asupra cargou­lui avariat, chiar în faţa ochilor lui Luke. Luke trase în el, înjurînd pe tăcute. Nava mică şi incredibil de agilă ţîşni din raza lui de acţiune, dar pe cînd trecea pe de­desubtul lor, Solo o preluă instantaneu şi declanşă un foc continuu de urmărire. Interceptorul explodă pe neaşteptate într-o lumină orbitoare şi multicoloră, aruncînd în toate zările cosmosului milioane de particule de metal supra­încălzit.

Solo se răsuci spre Luke şi-i făcu semnul victoriei. Tînărul i-l întoarse cu bucurie, apoi reveniră la armele lor, căci un alt interceptor se năpustea asupra cargoului, trăgînd în antena parabolică a transmiţătorului.
În mijlocul culoarului principal, o formă cilindrică scundă fusese prinsă în capcana unor flăcări sălbatice. Din capul lui R2 ţîşni un jet de pulbere albă. În urma acţiunii lui, focul se retrase instantaneu.

Luke încerca să se relaxeze, să facă corp comun cu arma sa. Aproape fără să realizeze ce face, urmări cu tirul o navă imperială care se îndepărta. Cînd deschise ochii, putu vedea în faţa turelei o sferă perfectă de lumină: rămăşiţele arzînde ale interceptorului inamic. Fu rîndul său să se întoarcă şi să-i arunce corellianului un zîmbet de învingător.

Leia îşi distribuia atenţia între informaţiile afişate pe ecrane şi cerul din care pîndeau alte nave.
- Au apărut încă doi, vorbi ea în microfon. Se pare că am pierdut monitoarele laterale şi scutul deflector din dreapta.

- Nu-ţi face griji, îi spuse Solo, cu speranţă şi con­vingere în acelaşi timp... O să reziste.
Se uită spre pereţii navei cu o privire rugătoare:

- Mă auzi, navă? Trebuie să rezişti! Chewie, în­cearcă să te menţii cu ei în babord. Dacă...

Fu obligat să se întrerupă, căci un interceptor TIE apăruse parcă de nicăieri, lansînd rafale drept spre el. Perechea lui se ivi de cealaltă parte a cargoului şi Luke deschise foc continuu, fără să ia în seamă tirul intens al acestuia. Cu doar o secundă înainte de a ieşi din raza de acţiune, tînărul balansă uşor tunul şi apăsă convulsiv comanda de foc. Nava imperială se preschimbă într-un nor de praf fosforescent ce se împrăştia cu iuţeală. Celălalt atacator păru că meditează la sorţii de izbîndă scăzuţi pe care-i avea, se întoarse şi se retrase cu viteză maximă.

- Am reuşit! strigă Leia, întorcîndu-se spre wookie ca să-l îmbrăţişeze. Luat prin surprindere, Chewbacca tresări, apoi mormăi gingaş către ea.


Darth Vader intră în sala de comandă, unde Tarkin stătea încremenit în faţa unui imens ecran strălucitor pe care era afişat un ocean de stele. Dar nu spectacolul acestei privelişti absorbea gîndurile guvernatorului în acele clipe. De-abia de-i aruncă o privire lui Vader.

- Ne-au scăpat? întrebă Lordul Întunecat.

- Tocmai au efectuat saltul în hiperspaţiu. Nu încape nici o îndoială că la ora asta se felicită pentru îndrăzneala şi reuşita lor.

Tarkin se întoarse acum cu faţa spre Vader şi vorbi cu o undă de avertisment în glas:

- Risc foarte mult, la insistenţa ta, Darth. Ar fi bine să meargă. Eşti sigur că baliza de semnalizare este bine ascunsă la bordul navei?

În spatele măştii negre şi lucioase, chipul lui Vader deborda de încredere.
- N-ai de ce te teme. Aceasta va fi o zi memorabilă: a fost martoră la dispariţia ultimului Jedi. Curînd ea va asista şi la destrămarea Alianţei şi a Rebeliunii.


Solo îl înlocui pe Chewbacca. Wookieul era fericit că i se oferise prilejul să cedeze comenzile. Pe cînd corellianul se aşeza în faţa manşei pentru a verifica dimensiunile avariei, Leia trecu mîndră pe lîngă el, îndreptîndu-se spre coridor.

- Ce părere ai, iubito? întrebă Solo, cît se poate de mulţumit de sine. N-a mers deloc rău acţiunea asta de salvare. Ştii, cîteodată mă uimeşte şi pe mine.

- N-a fost prea rău, admise ea imediat. Dar nu faptul c-am scăpat eu vie şi nevătămată contează, ci acela că informaţiile din R2 au rămas intacte.

- Dar, de fapt, ce transportă atît de important ro­botul?
Leia privi gînditoare strălucitorul cîmp stelar din faţa lor.

- Schemele tehnice complete ale staţiei de luptă. Singura mea speranţă este că, atunci cînd vor fi analizate, se va descoperi un punct slab. Pînă cînd staţia va fi dis­trusă însă, trebuie să continuăm lupta. Acest război nu s-a sfîrşit încă.

- Pentru mine, da, obiectă pilotul. Nu mă aflu aici de dragul revoluţiei voastre. Pe mine mă interesează ca­pitolul financiar, nu politica. Găseşti ceva de făcut sub orice formă de guvernămînt. Şi eu n-o fac pentru tine, Prinţeso. Sper că voi fi bine plătit pentru că mi-am riscat nava şi pielea.

- N-ai de ce să-ţi faci probleme în ceea ce priveşte răsplata, îl asigură ea cu tristeţe şi se întoarse să plece. Dacă nu iubeşti decît banii..., numai de ei o să ai parte.
Părăsind carlinga, îl văzu pe Luke apropiindu-se şi îi spuse încetişor în trecere.

- Prietenul tău este un adevărat mercenar. Mă întreb dacă i-o fi păsînd într-adevăr de ceva..., sau de cineva.
Luke o urmări cu privirea pînă ce dispăru în cala principală, apoi şopti:

- Mie, da. Mie îmi pasă.
Intră în carlingă şi se aşeză pe scaunul pe care tocmai îl eliberase Chewbacca.

- Ce crezi despre, ea, Han?
Solo nu şovăi.

- Mă străduiesc să nu cred nimic.
Probabil că Luke nu intenţionase să se audă, dar, cu toate acestea, Solo prinse din zbor şoapta unui "Bine".

- E impertinentă, dar a naibii de curajoasă, încercă el, prudent. Nu ştiu, tu ce crezi, un tip ca mine ar avea vreo şansă...?

- Nu, i-o tăie scurt Luke.
Apoi îşi feri privirea.
Solo zîmbi descoperind gelozia mai tînărului său prie­ten, dar el însuşi nu-şi dădu seama dacă pusese întreba­rea ca să-l zgîndăre pe Luke... sau fusese într-adevăr sincer.


Yavin nu era o planetă locuibilă. Uriaşul gazos era marcat de pastelate formaţiuni noroase, aflate la mare altitudine. Ici-colo, furtuni ciclonice în care vîntul, ce atingea viteze de şase sute de kilometri pe oră, făcea să fiarbă şi să se ridice vîrtejurile de gaze ale troposferei, modelau atmosfera uşor strălucitoare. Era o planetă de o frumuseţe şovăielnică şi aducătoare de moarte tuturor celor care ar fi încercat să pătrundă pînă la miezul ei, relativ mic, compus din lichide îngheţate.

Cîţiva dintre numeroşii sateliţi ai planetei-gigant erau ei înşişi de mărimea unor planete, şi trei dintre aceştia permiteau viaţa şi colonizarea. Deosebit de îmbietor era satelitul desemnat de descoperitorii sistemului cu numărul patru. Bogat în viaţă animală şi vegetală, strălucea precum un smarald în colierul de luni al lui Yavin. Dar nu se afla pe lista lumilor locuite de oameni. Yavin era prea departe de regiunile populate ale galaxiei.

Poate că ultimul motiv, sau ambele, sau o combinaţia de cauze încă necunoscute, fusese răspunzătoare pentru dispariţia tăcută, cu mult înainte ca primul explorator uman să pună piciorul pe această micuţă planetă, a acelei rase inteligente ce apăruse, odinioară, în junglele Sateli­tului Patru. În afara faptului că înălţase cîteva monu­mente impresionante şi că făcea parte din multele rase care aspirase spre stele, fără să-şi fi văzut visul împlinit, se ştia prea puţin despre ea.

Înghiţite de junglă, acele clădiri se preschimbaseră în nişte coline şi gorgane înverzite. Dar, cu toate că cei ce le creaseră dispăruseră în pulberea timpului, operele şi planeta lor rămăseseră să servească unui scop im­portant.

Din fiece arbore, din fiece luminiş, răsunau strigăte stranii şi gemete abia perceptibile. Urletele, grohăielile şi mormăiturile ciudate erau produse de creaturi ce se mulţumeau să stea ascunse în desişurile luxuriante. La fiecare răsărit de soare, trîmbiţînd începutul unei noi şi lungi zile pe Satelitul Patru, din ceaţa groasă şi înălţa un cor sălbatic de ţipete şi zbierete, în modulaţii înspăimîntătoare.

Neistovite talazuri de zgomote, chiar mai ciudate, se spărgeau în locul în care se afla cel mai măreţ edificiu înălţat de cei din rasa dispărută: un templu, o structură piramidală atît de imensă, încît părea imposibil să fi fost construită fără ajutorul tehnologiilor antigravitaţionale moderne. Şi totuşi, la ridicarea colosului nu se folosiseră, după toate aparenţele, decît maşini simple şi tehnologii primitive - şi, poate, unele aparate necunoscute şi de mult dispărute.

Deşi ştiinţa locuitorilor acestei lumi nu le dăduse şansa călătoriilor interstelare, ei făcuseră cîteva descoperiri care, în anumite privinţe, depăşeau realizările imperiale în domeniu - una dintre ele fiind încă inexplicabila me­todă de tăiere şi transport, din carierele satelitului, a unor uriaşe blocuri de piatră.

Din astfel de blocuri ciclopice de piatră fusese construit templul. Îmbrăcîndu-l în verde intens şi maroniu, jungla îi cucerise chiar şi semeţul vîrf. Doar la baza construcţiei, în partea din faţă, vegetaţia fusese complet îndepărtată pentru a lăsa să se vadă intrarea adîncă şi întunecată pe care o decupaseră acei constructori de demult şi care acum fusese lărgită, pentru a satisface cerinţele actualilor ocupanţi ai clădirii.
În pădure îşi făcu apariţia un vehicul mic, ale cărui borduri din metal lustruit, argintii, contrastau izbitor cu verdele atoatestăpînitor. Îşi purta grupul de pasageri spre baza templului cu un zumzăit pe care numai o gînganie de proporţii uriaşe l-ar fi putut scoate. Lăsînd jungla în labele şi ghearele nevăzutelor vietăţi urlătoare şi ţipătoare, traversă o vastă zonă defrişată şi fu curînd înghiţit de hăul întunecat ce se deschidea în faţa masi­vei structuri.

Constructorii originali n-ar mai fi putut recunoaşte in­teriorul propriului templu. Metalul sudat înlocuise piatra, iar panourile turnate, lemnul folosit la delimitarea încă­perilor. De asemenea, ei n-ar fi putut vedea subteranele ce fuseseră escavate şi roca de dedesubt, şi care conţineau hangare suprapuse, pline de nave, comunicînd între ele prin elevatoare puternice.

Spiderul încetini în interiorul templului, a cărui bază reprezenta cel mai de sus dintre acele hangare. Motorul se opri ascultător, pe cînd vehiculul cobora pe sol, lîngă un grup zgomotos de oameni. Aceştia îşi încetară con­versaţia şi se repeziră spre vehicul.
Din fericire, Leia Organa apucase deja să iasă din el, căci, altminteri, bărbatul care ajunse primul acolo, ar fi extras-o, poate, personal din vehicul, atît de mare îi era încîntarea pe care i-o provocase apariţia ei. Începu să o îmbrăţişeze cu înfocare, în timp ce colegii săi îi urau, la rîndul lor, bun venit.

- Eşti teafără! Ne-am temut că ai fost ucisă!
Se reculese brusc, se îndepărtă puţin de ea şi se în­clină formal.

- Cînd am aflat despre Alderaan, ne-am temut că ai..; dispărut o dată cu restul locuitorilor.

- Toate acestea ţin de domeniul trecutului, comandante Willard, spuse ea. Alderaan şi poporul său nu mai sînt. Noi avem însă un viitor pentru care trebuie să trăim, glasul ei devenise acum dur şi suna înspăimîntător, tocmai fiindcă venea de la o persoană cu o înfăţişare atît de delicată. Trebuie să veghem ca astfel de lucruri să nu se mai repete. N-avem timp să ne plîngem pe umăr, comandante, continuă Leia vioaie. În mod sigur, staţia spaţială de luptă ne-a urmărit pînă aici.

Solo încercă să protesteze, dar ea îi închise gura cu o privire severă şi cu logica faptelor.
- Aceasta este singura explicaţie pentru uşurinţa cu care am evadat. Au trimis în urmărirea noastră numai patru interceptoare TIE. Ar fi putut să lanseze, fără pro­bleme, o sută.

Solo nu avu ce replica, dar continuă să fiarbă în tă­cere. Apoi, Leia arătă spre R2.
- Trebuie să folosiţi informaţia stocată în acest robot pentru a concepe un plan de atac. Este singura noastră speranţă. Staţia în sine este mai puternică decît şi-ar fi putut închipui cineva. Dacă informaţiile nu relevă un punct slab, atunci nimic nu-i va putea opri, adăugă ea cu voce scăzută.

Luke avu apoi parte de o scenă unică în viaţa sa de pînă atunci, o scenă unică pentru majoritatea oamenilor. Cîţiva tehnicieni ai rebelilor se îndreptară spre R2, făcură cerc în jurul lui şi îl ridicară cu grijă pe braţe. Era prima şi probabil, ultima oară cînd tînărul vedea un robot transportat cu respect de oameni.


Teoretic, nici o armă nu putea străpunge piatra extrem de dură a vechiului templu, dar Luke văzuse rămăşiţele planetei Alderaan şi ştia că, pentru cei aflaţi la bordul staţiei spaţiale, întreg satelitul nu reprezenta decît o problemă abstractă de conversie a masei în energie.

Micuţul R2 se odihnea confortabil, la loc de cinste; din corpul său ieşea o adevărată coafură metalică de cu­plaje şi cabluri de legătură pentru computere şi banca de date. Pe o mulţime de monitoare aflate în apropiere erau afişate informaţiile tehnice înregistrate pe banda micros­copică din creierul robotului. Ore întregi, pe acele ecrane se perindară diagrame, hărţi, statistici.

Mai întîi, iureşul de date a fost încetinit şi asimilat de creiere artificiale mai sofisticate. Apoi, majoritatea in­formaţiilor demne de luat în seamă a fost transmisă ana­liştilor umani pentru o evaluare detaliată.
În tot acest timp 3PO a stat lîngă R2 minunîndu-se cum de mintea unui robot atît de simplu putuse stoca informaţii atît de complexe.


va urma