PELERINAJ ÎN TARA SFÂNTÃ IZRAEL (6)

ROMAN SFERA

(Note de drum)

În ultimul Altar puțin cam întunecos observ tricolorul României și un sicriu de sticlã pe care scria: „Ioan Iacob din familia Dumitru nãscut la 1913, rãposat la 5 august 1960 la vârsta de 47 de ani”. Dânsul rãmãsese orfan de pãrinți la trei ani și era crescut de bunica sa. La vârsta de 20 de ani a plecat la Mãnãstirea Neamț.

Ioan Iacob Hozevitul

Împreunã cu frații monahi de la aceastã Mãnãstire a plecat mai târziu la locurile sfinte în Izrael și a rãmas acolo pânã la moarte. Dupã o lege localã a Mãnãstirii Gheorghe Hozevitul a fost dezgropat în anul 1980, la 8 august și trupul lui cu haine și pantofi era neputrezit și rãspândea un miros de mir, minune dumnezeiascã unii spun cã a venit în vizitã la mãnãstire un prieten al lui Ioan din America și a cerut sã-l deshumeze. Este unicul Sfânt al veacului al XX-lea al Bisericii ortodoxe. Bunica lui fusese o femeie evlavioasã și a dorit sã se cãlugãreascã, dar trebuia sã-l creascã pe micutul nepot, rãmas orfan cu numele de botez Ilie, fiind nãscut la 23 iulie dupã Sãrbãtoarea Sfântului Ilie.


În interiorul sarcofagului am observat o pânzã albã pe care era scris cu litere roșii adicã brodate urmãtoarele cuvinte: „Donat în numele Domnului pentru Iisus Hristos de familia Dumitru, Maria Erina și sufletul lui Mircea Dan. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, miluiește-mã pe mine pãcãtosul”, însã ultimul cuvânt nu se poate vedea-citi.


La mijlocul Mãnãstirii se gãsește o peșterã unde s-a ascuns Sfântul Ilie și care prin harul lui Dumnezeu a fost hrãnit de un corb. Sfântul Ilie fugise aici de Isabela, soția regelui Ahab. În aceastã peșterã este o frescã mare cu pârâul Kerit care se varsã în Iordan (III regi 17,6). Tot în aceastã peșterã s-a rugat Sfântul Ioachim, tatãl Preacuratei și Îngerul îi vestește cã va avea o fatã, iar Sfânta Ana soția lui Ioachim într-o chilie mai jos de pârâul Kerit.

Biserica Cana Galileii

Coborând spre Ierihon care acum a primit autonomie palestineanã, vizitãm sãpãturile arheologice fãcute de o americancã pentru a gãsi zidurile Ierihonului, care au fost dãrâmate de Iosua. Zidurile celui mai vechi oraș din lume au cãzut fiind ocolite de șapte ori de preoții evrei și puse sub blestemul lui Iosua (Iosua 6,26). În fața Ierihonului se gãsește dudul lui Zacheu. Trecem însã repede pe lângã el și eu vreau sã mã reîntorc cu un taxiu însã ghidul și cei din grupul meu mã opresc, zicându-mi cã este periculos sã merg cu oameni necunoscuți și atunci am renunțat sã mã mai duc. Aș fi dorit ca în acest oraș atât de vechi sã mai vizitãm câte ceva mai ales casa desfrânatei Rahab, pe care Iosua o lãsase în viațã pe ea și pe toți ai casei ei fiindcã i-a ascuns pe evreii trimiși de el ca iscoade în ținutul Ierihonului. Tot aici se spune cã a murit și Irod mâncat de viermi.


Mântuitorul a fost de trei ori în Ierihon. Odatã a vindecat un orb care striga: "Iisuse fiul lui Dumnezeu miluiește-mã". Mântuiorul l-a întrebat: "Ce vrei sã-ți fac", iar acesta îi rãspunde: "Sã mã faci sã vãd".(Luca 18,41, Mc. 10,51).


Tot aici s-a întâmplat minunata pildã a Samariteanului (Luca 10,25). Multe s-au întâmplat în acest vechi oraș ascuns în fundul pãmântului într-o depresiune de 240 metri sub nivelul mãrii.


Plecãm din Ierihon și ne oprim la poalele Muntelui Carantania (Karantal) în pustia în care Domnul postise 40 de zile și 40 de nopți. Urcãm Muntele și vizitãm o Bisericã ziditã pe locul care Domnul nostru Iisus Hristos a fost ispitit de Diavol.

Muntele Tavor

Ghidul avertizeazã pe cei care au ceva la inimã sã nu urce fiind panta abruptã, muntele înalt și o cãldurã extraordinarã. Eu am rãmas în urmã fiindcã dupã cum am amintit mai sus mi s-a vãrsat apa luatã din Marea Moartã în pungã astfel cã a trebuit sã-mi aranjez lucrurile și sã storc apa din ele. Ajung totuși printre primii la Biserica care este sãpatã în munte, dealtfel foarte mare și frumoasã.


Ca de obicei la toate mãnãstirile se servește apã rece și suc, acestea fiind foarte cãutate aici, adicã apa fiind o adevãratã comoarã. Eu însã cobor în jos ca sã iau nisip de pe acest Sfânt Loc și cum din grabã nu luasem o sticlã goalã trebuia sã vãrs apa pe care am cumpãrat-o.


Urcãm în autobus și plecãm pe valea Iordanului spre Galileea. Pânã aproape de marea Galileii am cãlãtorit tot prin depresiunea de 240 de metri sub nivelul mãrii. Ajungem seara în orașul împãratului roman Tiberiu-Tiberiada.


A doua zi la 29 setptembrie 1995 de dimineațã plecãm spre Muntele Tavor. Mergem pânã la poalele Muntelui și fiindcã este greu de urcat cu autobusul, mergem cu niște mașini care se gãseau la fața locului și în care încãpem câte 6-7 persoane. În vârful muntelui este o Bisericã catolicã chiar pe locul unde Domnul s-a întâlnit cu Sfântul Ilie și prorocul Moise ca reprezentant al Vechiului Testament și Domnul urmat de Petru, Iacob și Ioan, ca reprezentanți ai Noului Testament. Aici se întâmplase dumnezeiasca Schimbare la fațã. Acest Munte se gãsește la hotarul triburilor evreiești, Neftali, Zabulon și Isahar. Tot aici Debora îndeamnã pe Barac sã lupte cu Cananienii (Jud. 4,6).


Ne coborâm și ne îndreptãm spre Capernaum, vizitãm Sinagoga în care s-a întâmplat minunea vindecãrii unui demonizat (Luca 4,31-33), vindecarea slugii Sutașului roman (Luca 7,1), precum și a învierii fetei lui Iair, Tabita (Marcu 5,41).

Sinagoga Capernaum

În fața Sinagogii la câțiva metri se gãsește casa Apostolului Petru. Eu susțineam cã Mântuitorul avuse locuințã în Capernaum (MT.4,13; 9,1), pe când alții susțineau cã locuise tot timpul la Sfântul Apostol Petru. În jurul casei Sfânului Apostol Petru, Sfânta Elena zidise o Bisericã bizantinã din care se mai pãstreazã un mozaic din podea. Peste casa lui Petru acum câțiva ani s-a ridicat o Bisericã catolicã ultramodernã sprijinitã pe 8 stâlpi de beton armat.


Ne oprim pentru masã la un restaurant din apropiere care era improvizat sub un cort. Se servește foarte calitativ. În ce mã privește am bãut un vin excelent.


Plecãm spre Muntele Fericirilor (Luca 6,20; MT.5,3-11), unde se gãsește ziditã o Bisericã frumoasã cu coloane multe și 8 ferestre, adicã nouã iar pe fiecare fereastrã este scris începutul textului celor 9 fericiri. Eu am numãrat 8, poate sã fiu greșit.


Muntele Fericirilor în realitate este un deal cu o vale înconjuratã de o parte și de alta de coasta dealului Fericirilor.


La micã depãrtate de aici s-a fãcut înmulțirea pâinilor pe Muntele Tabghe (Tabhe) ceea ce înseamnã 7 fântâni, care conțin apã sulfuroasã și în care s-ar fi vindecat de rãni, dreptul Iov.

Biserica Înmulțirea pâinilor

Tot în acest loc s-a arãtat Domnul dupã Înviere, Apostolilor sãi (Ioan 21,1). Pe acest munte este ridicatã o Bisericã, peste locul în care a stat Iisus Hristos frângând pâinea și binecuvântând-o, le-a dat din ea, precum și doi pești Apostolilor pentru ca aceștia sã împartã mulțimilor. Locul acesta, în Biserica sus amintitã, este însemanat printr-un mozaic în dreptul Altarului, printr-un coș cu cinci pâini și pe marginea coșului cu doi pești. Stânca pe care a așezat Mântuitorul pâinile și peștii se gãsește sub Altarul bisericii.


Stãteam pe malul Lacului Galileii și mã gândeam cã probabil din acest loc plecau Apostolii la pescuit.


Acest Lac este viața oamenilor, a vitelor și a plantelor ale Izraelului, datoritã faptului cã din acest lac se aprovizioneazã tot Izraelul cu apã prin irigații moderne (picãturã cu picãturã) se udã iarba, toatã fauna, holdele de bumbac, datoritã cãreia s-a fãcut din pustie o oazã plinã de viațã care odihnește ochii cãlãtorului.


va urma